Avem dreptul inalienabil la libertate. Clasicii si-au jertfit
chiar subiectul argumentarii lor si noi am invatat ca
suntem proprii nostri stapani. Concomitent, cu mintea contorsionata de istorie s-au gandit ca trebuie sa explice un rau existent prin trimiterea la varsta de aur. Eterna si utopica Varsta de aur. Au scapat de dracu si au dat de ta-su...

Vointa proprie a devenit vointa generala, interesul individual si egoist s-a proiectat spre cel public. Iar noi am ramas proprii nostri stapani doar in eter...

Desi lumea e construita din vointe individuale, acestea s-au cumulat si au creat o entitate care a scapat de sub control. Se napusteste prin istorie peste noi si ne striveste.

Da, sentimentul ala de gloata pe care il ai cand iesi din metrou si vezi ca toata lumea, da toata lumea are aceeasi directie de mers ca si tine. Desi individualitati actionam cu totii la fel.


Dar uneori mai scapa cate o poveste despre ratati. Pentru mine aceste povesti sunt momente de respiro, de maxim optimism. Atunci fac cunostinta cu oameni care au scapat de tortura trasului pe roata sistemului.


Multi dintre oamneii despre care noi afirmam ca nu reusit sa creeze nimic de valoare s-au nascut intr-un moment nepotrivit. Atat. Se va spune ca trebuie sa se adaptaze. Si unde e libertatea?


Imagineaza-ti un individ constrans sa traiasca intr-o societate in care ambalajul, mutilarea fizica, intelectuala, tacerea si alienarea traseaza conturul omului modern. Un om a carui structura intelectuala este anacronica cu tot ceea ce il inconjoara.


Ducem o viata in care fericirea consta in a ne ajusta permanent nevoile la oferta pietei.
Si apropos, nimic nu e nou sub soare...era informatiei nu schimbat in sine arta torturii, ci doar mijloacele: patul lui Procust nu il mai gasesti numai in miturile greciei antice. Acum nu mai vem nevoie de inchisori. Ne-am construit una cu propriile maini. Scoateti capul pe geam si veti vedea ca sunteti inconjurati de celule cu detinuti. Intr-o societate procustiana institutiile depersonalizate joaca rolul de calai. Executarea are loc inca de la varste fragede, din gradinita, asta pentru a exista certitudinea ca societatea isi fabrica ustensilele necesare productiei. Dar uneori sistemul mai are scapari si se formaeaza aceste individualitati nedemn de creative pentru uniformitatea musuroiului nostru.


Societatea sanctioneaza cu promptitudine astfel de erori si te scuipa direct in apele reziduale ale urbei.


Esti o scursura a societatii. Ce iti mai ramane sa faci?